Avocat de la 1 septembrie 1945, ranit de doua ori in Razboiul din Rasarit, prigonit de catre autoritatile comuniste pentru ca a fost membru al Partidului National Liberal, juristul Nicolae Tino este decanul de varsta al avocatilor braileni si descendent al unei vechi familii de avocati. Tatal sau, ilustru avocat, om politic si ziarist, fost primar si prefect al Brailei, senator de Trei Scaune si vicepresedinte al Camerei Deputatilor pe vremea Romaniei Mari, a fost si lider al „partidului iorghist”, motiv pentru care a fost marginalizat si indepartat din avocatura.
Oaspetii familiei Tino au fost scriitorul Panait Istrati si marele istoric si om politic Nicolae Iorga. Ajuns acum la venerabila varsta de 92 de ani, avocatul Nicolae Tino isi aminteste vizitele lui Iorga, dar si avocatii de odinioara, oameni scoliti la Paris si care au facut cinste urbei dunarene, pe vremea cand pretul graului din Romania si din toata Europa era fixat la Bursa din Braila.
„Avocatura e a celor ce stiu sa construiasca ideea”
„In avocatura, trebuie sa pornesti de la radacinile „copacului”, trebuie sa incepi cu baza copacului, nu cu frunzele. Avocatura nu este o stiinta, ci o constiinta. Nu e de ajuns sa cunosti legile, trebuie sa le si explici. Avocatura e a celor ce stiu sa construiasca ideea, iar esenta Dreptului este vointa”, ne-a spus, printre altele, avocatul Tino, o adevarata enciclopedie vie, un OM fara de care istoria Brailei ar fi fost mult mai saraca.
Nascut intr-o familie cu radacini aromane, Nicolae Tino a avut parte de o educatie aleasa, fiind, totodata, indemnat sa puna mai presus de propriile interese, interesele semenilor si ale Tarii. Strabunicul sau, Gheorghe Tino, a fost participant activ la Revolutia de la 1848, fiind ranit in confruntarile cu turcii, iar bunicul sau, Nicolae, a studiat Dreptul la Paris, fiind unul dintre primii fondatori de publicatii periodice si secretar al Primariei Braila.
Tatal avocatului Nicolae Tino, decanul de varsta al Baroului Braila, a fost Traian Tino, avocat din anul 1912, seful filialei locale a partidului condus de Nicolae Iorga si prietenul acestuia pana la moarte (1940). Ofiter in Primul Razboi Mondial, Traian a fost luat prizonier in Basarabia, de catre bolsevici, insa a fost ulterior eliberat, pentru ca nu i se gasise nicio vina. 23 de ani mai tarziu, Nicolae va mege si el in Basarabia, in Razboiul Sfant din Rasarit, pornit pentru eliberarea provinciilor romanesti cotropite de bolsevici.
Ales deputat, primar si prefect al Brailei, dar si senator de Trei Scaune (Covasna), pentru binele facut, dupa razboi, ungurilor din acel judet, Traian Tino a fost unul dintre cei mai straluciti avocati ai Brailei interbelice. Specializat in Drept Comercial si Maritim, el a pledat atat in fata instantelor romanesti, cat si in cele din strainatate. Culmea, in tot acest timp, s-a preocupat mai mult de binele urbei decat de binele sau: a locuit toata viata intr-o casa cu chirie, proprietatea avocatului Boanta, si nu a acumulat nicio avere. Nicolae, fiul sau nascut in urma cu 92 de ani, nu putea fi altfel.
Avocatul Nicolae Tino isi aminteste cum, copil fiind, familia sa primea vizita marelui istoric Nicolae Iorga (in sufrageria juristului se afla si astazi un portret al lui Iorga, pictat in 1932, de artistul Shunda) si cum asculta fascinat cuvantarile savantului, tinute la Teatrul Comunal. Oaspete al familiei Tino a fost si scriitorul Panait Istrati, care le calca pragul ori de cate ori, intors din calatoriile sale, avea nevoie de sprijin si consolare.
Traian Tino a infiintat la Braila cantine muncitoresti si a militat pentru prosperitatea orasului. A fost fondator si membru activ al Ligii Culturale, al Societatii Avantul si al Bibliotecii Armencea. Aflat pe lista neagra a legionarilor (pentru ca refuzase colaborarea cu acestia), Traian Tino a fost prigonit si de comunisti, murind in anul 1957, dupa ce fusese marginalizat si hartuit, ca mai toata elita intelectualitatii romane interbelice.
I-a avut mentori pe cei mai buni avocati ai Brailei interbelice
„Initial, am urmat Politehnica la Universitatea din Cernauti, insa a trebuit sa-mi intrerup studiile si sa plec pe front, pentru ca sovieticii invadasera Basarabia si Bucovina. M-am indragostit de o studenta din Iasi, care urma Dreptul si care m-a convins sa merg la examene, pentru ca exista posibilitatea sa urmez doua facultati in acelasi timp. Asa am urmat si Dreptul, si Politehnica”, povesteste avocatul Nicolae Tino.
Incadrat ofiter in unitatile de geniu si pontonieri, specialist in fortificatii (a realizat, printre altele, fortificatii in Simferopol si Istmul Pericop), Tino a fost ranit de doua ori, insa a continuat sa-si faca datoria fata de Tara. Dupa intoarcerea de pe front, a optat pentru Partidul National Liberal, iar la 1 septembrie 1945 a devenit membru al Baroului Braila. Participant activ la revolta contra ocupatiei sovietice, avocatul Nicolae Tino s-a opus fatis abuzurilor guvernului Groza. A participat la marea demonstratie anticomunista din 8 noiembrie 1945, de la Braila, (alaturi de avocatul Bazil Clony, directorul ziarului Curierul, si de alti intelectuali braileni), fiind retinut, apoi eliberat de ocupantii sovietici.
Marginalizat din pricina convingerilor politice, avocatului Tino i s-a interzis in anii ’50 sa participe la procese in Braila, fiind silit, o vreme, sa pledeze numai in instantele mici. Asta nu l-a impiedicat sa se perfectioneze. In afara de tatal sau, Traian Tino, Nicolae Tino a avut mentori de seama, mari avocati ai Brailei interbelice: Radu Portocala (lider al PNL, fost ministru, inchis si ucis miseleste de catre comunisti), Nicolae Niculescu, I. C. Sava, avocatii Hiott si Rasvan, ca sa amintim doar cateva nume.
La randul sau, avocatul Nicolae Tino a indrumat zeci de juristi din Braila si Tulcea (a fost, o vreme, avocat la Macin), invatandu-i tainele Dreptului inclusiv pe doi fosti ministri ai Justitiei, sefi de barouri si presedinti de instante de judecata. A donat sute de carti Bibliotecii Judetene „Panait Istrati”, a facut donatii si Arhivelor Nationale si a fost membru activ al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului (LADO). La cei 92 de ani ai sai, inca le da sfaturi colegilor mai tineri si particpa activ la viata culturala a urbei dunarene, fiind, el insusi, parte a istoriei Brailei de altadata.
Sursa: Avocatura.com